A doua zi aveam un singur obiectiv în minte: Santa Maria Majore. Așa ca am plecat pe jos, vreo jumătate de oră.

Surpriză: la intrare în grup de măicuțe si atât. Înăuntru- MINUNAT. Liber, lejer, liniște.

Apoi am plecat pe străzi,‘trecând pe la toate obiectivele,spre Piața Navona. Multă lume, grupuri, grupuri. Terasele pline. Din fericire soarele a “scăldat” tot intr o lumină perfectă. Ne am întors la hotel seara obosite de drumuri, pline de povești și… somn.

A doua zi rezervasem intrare la Muzeele Vatican la ora 12. Am fost prezente la agenția care a luat micuțul grup și efectiv ne a sărit peste TOATE cozile. Am intrat în muzeu în 10 minute cu scanați cu tot. Acolo, ceva greu de dus: om lângă om. N-am văzut atâta aglomerație intr un muzeu, în viața mea. Mii de oameni la coadă, mii de oameni inautru. În Capelă Sixtina era la un moment dat atât de mare gălăgia ca s-a intervenit prin difuzoare să le amintească oamenilor unde se află și să păstreze liniștea. Și totuși, am găsit zone, între grupuri, în care ne-am putut bucura în liniște de lucrările din muzeu.

Seara am ajuns la Fontana de Trevi. Om lângă om. Am prins o cerere în căsătorie și am testat teoriile despre care citesc acum: doi oameni,’intr o acțiune condusă de iubire, au ridicat vibrația celor câteva sute care urcați pe frecvența iubirii au transmis cea mai frumoasă emoție din Univers.

Ne-am plimbat până târziu pe străduțe. Am stat la terase, ne-am bucurat de fiecare piatră.

E adevărat, foarte aglomerat dar pentru noi, eram noi două centrul universului pe care l am creat și acesta era motivul pentru care eram acolo.

Vineri dimineață am venit acasă și la ora 15.00 treceam pe la birou.

Două zile în care am râs, am plâns, am simțit, av văzut, am mâncat, ne-am plimbat, am trăit, conectate 100% una la cealaltă.

Si-acum, fiecare la treaba ei.