Dintre povestile turistilor care vreau sa ramana scrise (poate si citite) este si cea unei familii de 2 adulti si 2 copii adolescenti. Ea, femeie de servici la o institutie publica. El, paznic. Oameni atat de modesti incat, atunci cand au intrat in agentie, am avut impresia ca au gresit.

Dar, nu...

Stiau exact unde sunt si ca vor ceva, acolo.

S-au asezat, sfiosi, la mine la birou. Ea isi tinea plasa in brate, el isi daduse basca jos si o tinea in pumn. El s-a dovedit a fi cu mai mult curaj si mi-a vorbit despre cei 1.450 lei ai sotiei, pentru vacanta.

Cu rusine, va marturisesc, ca am avut impresia ca vor sa-mi propuna sa le "cumpar"...

De aceea, cand mi-au vorbit despre faptul ca ar vrea sa le arate copiilor Brasovul, m-au cucerit. Doi oameni extrem de modesti au devenit, brusc, in ochii mei, cei mai valorosi calatori. Faptul ca priveau acei banuti ca pe ocazia lor de a petrece timp cu copiii intr-un oras despre care auzisera ca e frumos, ii facea speciali. N-au vrut "sa vanda" voucherele, nu le-au "imprumutat", nu le-au "pus deoparte"! Au cumparat amintiri pretioase pt ei si copiii lor! Si, cum-necum, ne-au ajuns si de bilete de tren, si de-o camera intr-o pensiune pt 2 nopti si de mic dejun!

Ma gandesc, adeseori, la cum le sclipeau ochii de bucurie cand le-am dat documentele de calatorie! Cat erau de fericiti! Cat erau de entuziasmati! Si cat de mult mi-as dori sa vad bucuria asta si-n ochii oamenilor ce-si permit sa plateasca mii de euro pentru un concediu!

Sa calatoresti, nu-i despre bani! E despre bucuria de a o face!